Sufletul pereche sau Perechea sufletului


- Sufletele gemene se nasc doar o data la trei sute de ani, spuse inteleptul.

Ucenicul rosi, dar maestrul intelese ca va fi intotdeauna singur pe lume. Vedea zadarnicia incercarilor lui de a-l intelepti. Abu nu avea nevoie de lectii, de pedagogii fade.

- Abu, spuse invatatul, daca timpul nostru petrecut impreuna a insemnat ceva iti cer inca o zi din viata ta.

- Dragul meu profesor tu stii ca atunci cand plec iti sunt alaturi, atunci cand ma supar tu ramai bucuria mea de a exista, atunci cand cad ma ridic pentru tine, atunci cand privesc stelele iti vad chipul.

- Abu, tu nu stii inca, am implinit trei sute de ani si mi-a fost dat sa aflu...Am crezut ca invataturile mele iti vor deschide cai nevazute pentru a te proteja de dezamagirea inexistentei sufletului pereche. Azi imi cer iertare si ma plec in fata ta. E timpul sa mergi in cautarea destinului tau.

Abu pleca neincrezator iar la cotitura destinul ii iesi in cale.

- Acesta este sufletul tau geaman, ii spuse.

Abu simti o explozie de sunete si culori iar o mantie de lumina blanda ii mangaie chipul.

Trecura ani de bucurie nesfarsita iar intr-o zi chipul garbovit al inteleptului ii iesi in cale.

- Iubite maestre, zise Abu, tu ai platit cu atatea sacrificii intelepciunea ta, iar mie mi s-a intamplat sa ma aleaga destinul. Tu esti tot mai garbovit, iar eu intineresc pe zi ce trece.

- Abu, eu simt ca ma sting, te-am cautat doar pentru a-ti multumi ca existi pentru ca de-acum eu voi trai doar prin tine.

Abu nu incerca sa-si opreasca lacrimile care-i siroiau pe obrajii cruzi. Pe brate i se odihnea o draga povara.