Tuesday 14 April 2009

Jocul cuvintelor sau Cuvintele jocului (4)

Ce-ar fi..

Ce-ar fi daca cutitosenia lamei ar coase dunga orizontului de pragul seninului?
Ce-ar fi daca tremurul nelumit al inserarii ar smulge omoplatii pasunati ai muntilor?
Ce-ar fi daca prichindenia uriasului s-ar rasturna pe o genune nisipoasa?

5 comments:

  1. Ai cu adevărat talent literar. Probabil că eşti dotat şi în direcţia altor arte. Muzica, în primul rând... Din scrisul tău deduc că vezi sunetele şi auzi culorile. Sau le vezi, auzi, pipăi, guşti, miroşi, simultan, pe toate. Vârsta îţi permite să faci o carieră artistică strălucită. Mă bucur pentru tine. Nu mi-ai răspuns la întrebarea dacă eşti de acord, în perspectivă, să fii model pentru un personaj de roman...

    ReplyDelete
  2. Serban, iti multumesc pentru comentariile tale, insufletite si insufletitoare de fiecare data. Este un privilegiu sa fiu unul din cei care-ti mangaie inspiratia, bineinteles ca ma poti eterniza in scriitura ta.

    In schimb si eu astept de mult de la tine bancul cu Itic si metempsihoza pe care l-ai pomenit cu ceva vreme in urma.

    ReplyDelete
  3. Am crezut că îl ştii.
    Într-o zi, copilul lui Ştrul vine de la şcoală supărat că a luat patru la filosofie.
    - Cum s-a întâmplat asta, măi ? a întrebat Ştrul, nervos.
    - N-am ştiut ce înseamnă metempsihoza. Tu ştii ?
    - Adevărul este că nu ştiu nici eu, măi. Dar la ce-ţi mai trebuie acum ? Că nota ai luat-o !
    - Păi, dacă mă întreabă din nou profesorul ?
    - Ştii că ai dreptate, măi ? Dar trebuie să ai încredere în tatăl tău, măi. Eu am totdeauna o soluţie de salvare, măi. Mă voi duce la prietenul Iţic să-l întreb ce este metempsihoza. El trebuie să ştie, că a fost o vreme şi rabin...
    Ştrul merge acasă la Iţic şi bate la uşă :
    - N-am, strigă Iţic de dincolo de vizor.
    - Deschide, măi, Iţic, că n-am venit să-ţi cer nimic...
    - Aha, strigă Iţic bucuros, ai venit să-mi aduci ceva.
    Şi deschide repede uşa.
    - Iartă-mă, măi, Iţic, dar nu ţi-am adus nimic... Am venit să te întreb ceva.
    - Şi ce vrei să ştii, mă rog ?
    - Dragă Iţic, ţi-aş fi recunoscător dacă mi-ai explica şi mie ce este metempsihoza...
    - Numai atât ? se miră Iţic. PĂi, e simplu, măi, Ştrul. Să zicem că tu mori, măi, Ştrul. Pe mormântul tău creşte iarbă şi vine o vacă şi o paşte. Eu trec pe acolo, mă uit la vacă şi spun : "Cât te-ai schimbat, măi, Ştrul !" Ai înţeles ce înseamnă metempsihoza ?
    - Da, măi, Iţic, cred că am înţeles... Vrei să-ţi spun ce-am înţeles ?
    - Se-nţelege, frate Ştrul. Ia zi !
    - Să zicem, măi, Iţic, că tu mori. Pe mormântul tău creşte iarbă, vine o vacă şi o paşte şi face o balegă mare. Eu trec pe acolo, mă uit la balegă şi spun :"Nu te-ai schimbat deloc, măi, Iţic !"

    Adevărul este, dragă George, că nu agreez bancurile lungi. Dar dacă ţi-am promis că ţi-l zic... Îţi mulţumesc pentru emoţionantele tale cuvinte. Simt că se naşte o mare prietenie. Aşa, pe nevăzute...

    ReplyDelete
  4. Iti multumesc, Serban. Dragalas banc.

    Stii, ma gandeam la un moment dat sa creez bancuri. Cred ca ar avea mare succes,s-ar epuiza editiile iute, nu e om sa nu aiba nevoie sa rada.

    ReplyDelete
  5. Să ştii că este o idee.. Şi eu mă gândisem să scriu romane erotice sau poliţiste. Chiar scriu unul a la Durrenmatt... Cu conflict bine reliefat şi cu intrigă poliţistă. Asta ca o modalitate de a mă odihni. S-ar putea să nu-l duc până la capăt ( sunt la primele crime), căci între timp mi-a venit ideea unei cărţi serioase.

    ReplyDelete