Friday 17 April 2009

Din nou despre joc sau despre cuvintele care-mi impartasesc iubirea

Imi place sa ma joc cu fiecare cuvant: cuvinte mari si cuvinte mici, cuvinte greoaie si cuvinte gratioase, cuvinte usoare ca aerul ori grele ca plumbul, cuvinte incantatii si cuvinte goale, cuvinte cristaline si cuvinte opace, cuvinte lumesti si cuvinte celeste, cuvinte pustii si cuvinte locuite, cuvinte colorate si cuvinte incolore, cuvinte parfumate si cuvinte inodore, cuvinte tacute si cuvinte simfonice, cuvinte uriase si cuvinte minuscule, cuvinte paleolitice si cuvinte postmoderniste, cuvinte brute si cuvinte slefuite, cuvinte alunecoase si cuvinte infranate, cuvinte cuvantatoare si cuvinte anticuvinte.

Atunci cand ma intalnesc cu un cuvant imi place intai si-ntai sa-l iau de cingatoare si sa-l zvarl in hora lirica a paginii imaculate. Uneori, ne jucam de-a v-ati ascunselea si el castiga intotdeauna. Stii, ne pitim prin lanuri de porumb si dupa doua-trei minute el ma gaseste oriunde m-as ascunde. In schimb el capata chipuri si forme in care nu-l mai recunosc, metamorfozari sublime ale creatiei care traieste dincolo de creator, in curtea invecinata ori pe cine stie ce planeta la mii de ani lumina.

Alteori, printre regine si nebuni ne duelam in jocul mintii. De cele mai multe ori jocul se termina cu o remiza pentru ca ne iubim prea mult ca sa ne decimam puterile in categorii dusmanoase cum ar fi acelea de infranti si invingatori.

No comments:

Post a Comment