Tuesday 30 August 2011

Erodarea lasitatilor

Curajul de a-ti retrai himerele pradate. Forta de a-ti ostoi aducerile-aminte. Cutezanta de a-ti plasmui revenirile.

Monday 29 August 2011

Evocarea neintamplarilor

Penurie fragmentand timpul in constrangeri si umilinte. Lava stinsa in pragul detasarilor initiatice. Aleanul excentricitatii.

Monday 22 August 2011

Ragaz

Scadenta anotimpurilor induiosand barbaria stigmatelor. Rateul contemplativ al animozitatii. Emanciparea distopiilor.

Sunday 21 August 2011

Pretutindeni

Abuzul cotidian al prozaismului incurabil. Impresurati de legislatorii silentiosi ai dezbinarii. Fonetism incendiat.

Monday 15 August 2011

Imediatism multiplicat

Cramponati in intransigenta involuntara a fiecarei ore. Lexicul servilismului zilnic. Vulgaritatea angajamentelor.

Thursday 11 August 2011

Altadata

Decrepitudinea miniaturala a infrangerilor recidivate. Miza involuntara a solitudinii. Nevoi agonisite.

Wednesday 10 August 2011

Geometrie infirma

Topazul luminos al chitarilor smulse din trupul inocent al arborilor. Impacienta taioasa a zilelor de vara. Experiment insetat.

Sunday 7 August 2011

Recapitulari credule

Candoarea anosta pe care ne-o propun figurile autoritative. Amprenta pasilor pe cararile dezertate de trecatori. Ganduri balante.

Saturday 6 August 2011

Contemporan cu o legenda

La aniversarea lui Marin Preda redau mai jos o postare din Noiembrie 2009.


Despre Umbra Morometilor

Spunea Marin Preda ca la maturitate citesti cartile altfel. Vezi aspecte pe care nu ai fi putut sa le vezi la 18 ani, lucruri care nu ti-ar fi trecut in minte in adolescenta. Am citit Morometii intai pentru placerea lecturarii unui roman romanesc mare, l-am recitit apoi ca un obiect de studiu pentru teze si comentarii, si l-am recitit pe urma din pura placere de a ma delecta fara vreo presiune comentaristica. L-am recitit iarasi deunazi, intrigat de comentariul unui prieten care mi-a spus ca este unul dintre cele mai bune romane scrise vreodata.

Ceea ce m-a facut sa recitesc Morometii de-atatea ori a fost placerea pe care mi-o provoaca stilul inconfundabil al lui Preda, acele explicatii comice pe care le da unui gand, unei fraze sau unei bucati de dialog si care contribuie la o valoare stilistica egala pentru ambele volume. In privinta structurii, este clar ca primul volum este mult mai cristalizat, mai rotund, mai inchegat; totusi continui sa sa-l citesti pe al doilea dupa ce l-ai sfarsit pe primul, cumva din dragoste de Marin Preda, din dorul de a mai sta la taifas cu el pentru o vreme; din atasament pentru Ilie, din speranta iluzorie ca poate la recitirea asta va reusi sa le traga teapa astura cu cotele asa cum i-o trgea lui Jupuitu. Si totusi nu se intampla asa.

Iar faptul ca nu se intampla ma face sa percep acum "Morometii", la a nu mai stiu cata recitire, un roman al destinelor ratate, apropiat mai degraba de o tragedie greceasca decat de un snop de momente caragealesti.

S-a vorbit despre dublul vegetal al lui Ilie, falnicul salcam din spatele casei; despre inceputul declinului lui Moromete tatal o data cu doborarea copacului. As reliefa mai degraba dublul sau temporal, Timpul insusi, rabdator sau mai degraba pierzandu-si aceasta calitate. Hermeneutica lui Moromete ca o impersonare a Timpului este ceea ce transforma destinul sau intr-unul tragic. Din Ilie se scurge viata (asa cum comenteaza doctorul spre sfarsit)putin cate putin mult inainte de ultimii ani, se scurge cu rejectia baietilor mari, cu moartea lui Nila, cu plecarea Catrinei, cu cooptarea lui Niculae in partidul comunist, nu in ultimul rand cu pierderea vechilor tovarasi de discutie.

Destine ratate in constelatia familiala morometiana au in mod evident Niculae si Tita. Modelul lui Niculae fusese invatatorul Teodorescu si probabil ca daca si-ar fi urmat destinul ar fi ajuns un invatator absolut stralucit. Totusi din pricina ca taica-sau il opreste sa-si termine studiile, o ia pe o cale care il transforma intr-un altfel de Ilie - un Moromete comunist care vorbeste cu aceiasi placere cu care o facea liberalul, de data asta insa despre altfel de idealuri. Titei, pe de alta parte destinul ii rapeste barbatul asemeni Catrinei la o varsta la care viata abea incepe. Preda nu ne povesteste, dar e foarte posibil ca Tita sa fi urmat mai departe destinul mamei, sa se fi maritat la randu-i cu un alt Moromete dintr-o dorinta inconstienta de a repara un destin familial ingenunchiat intre aparenta nepasare a lui Ilie si ura Catrinei. Regasim in Niculae si Tita o dragoste ranita fata de parinti dar totusi atat de adanca pana la negarea inconstienta a imaginii de sine si preluarea destinului acestora cu scopul de a-l duce mai departe.

Paraschiv transfera oftica pe care Guica i-a insuflat-o de mic in plan fizic si moare nefiind capabil sa renunte la resentimentele care-i ucid plaminii. Nila "alege" o moarte neutra, nevinovat de modul cum sfarseste, rapus in razboi pe pamanturi straine, parca nemaivoind sa stie nici de fratii, nici de taica-sau, incheind socotelile cu viata cumva uitat, nemaitrebuind sa dea socoteala nimanui. Nila, urmeaza de fapt destinul tatalui pana la un punct prin nehotararea de a-i urma lui Achim, purtand in el dorinta lui Ilie de a avea o familie unita. Totusi, nu are taria de caracter a tatalui ori inteligenta lui, iar asta il face sa piara ca un fum, mult inaintea lui Ilie.

Ilinca si Achim raman doua necunoscute. Au depasit oare conditia morometiana, urmandu-si destinul propriu? Achim pare a fi prima generatie bucuresteana de silisteni. Vor simti copiii, urmasii lui chemarea sangelui? Va mai exista Ilie in constiinta lor? Ilinca, ramane in preajma lui Ilie pana la sfarsitul sau. Totusi nu o simtim foarte atasata de nici unul de parinti, e mai degraba un respect, o datorie, nu un atasament, cu toate ca e singura care ramane in casa parinteasca. Ce vor face urmasii ei? Vor trage o linie peste trecut sau vor cere sa li se spuna povesti despre cine au fost Ilie si Catrina? Eu cred ca vor dori sa afle. Altfel, ceea ce le va comunica inconstientul familial ii poate zidi ori distruge. Si alegerea poate sa nu fie a lor.

Obscuritate

Asteptari redefinite cu fiecare povara. Nelipsitii speculanti ai deghizarilor fade. Jovialismul platitudinii.

Thursday 4 August 2011

Solilocvii plaguite

Sabotandu-ne printre pretexte incovoiate in umbra proprie. Fantasme epilogate in meniri mutilate. Convulsia suficientei.

Wednesday 3 August 2011

Despre Mark

Mark se simtea violentat de cea mai mica urma de durere din ochii animalelor. Nu realiza ca suferinta acestora ii rascolea agonia poverilor vechi si uitate din pruncie, oglinzi opace si mute ale unor vini asumate fara discernamant. Iar noaptea aceea ratacita in abstractia clepsidrelor...

Monday 1 August 2011

Inefabil

Oboseala macina acut pana si spectrul inertiei. Intrebarile devin fantome. Ne jucam de-a viata amagindu-ne ca nu cunoastem regulile jocului.