Saturday 26 December 2009

Profesorilor mei

Nu cred ca m-a facut cineva sa sufar mai mult decat cardul nesfarsit de profesori pe care i-am avut de-a lungul vietii. Am crezut romaneste, fiind nascut intr-o familie de intelectuali, ca "ai carte, ai parte". Nu cred nici acum ca este gresit. Dar nu mai cred de mult in profesori, in faptul ca ei iti pun tocul in mana si te fac om. Dimpotriva partea de ne-om din mine, de epava este ceea ce ei au creat. Exceptand cativa (ii numar pe degete), majoritatea n-au facut decat sa ma zvarle in abisurile cele mai adanci ale disperarii. Sa traiesc cosmaruri existentiale fara de care as fi putut sa traiesc pur si simplu plenitudinea vietii.

Unii ar spune ca stresul masiv pe care l-am trait in preajma lor, m-a facut sa-mi gasesc resurse pentru a infrunta primejdiile vietii dar eu stiu ca stresul (ma refer la distress nu eustress) intotdeauna sensibilizeaza si ucide cate putin.

Pot intelege ca profesorii sunt prost platiti, cu toate ca as adauga ca sunt mai bine platiti decat multe alte categorii profesionale. Le pot intelege frustrarea de a se fi oprit la acest tip de profesie care nu furnizeaza adevaratele satisfactii pe care le are un astronaut ori un navigator.

Ceea ce nu pot intelege este de ce inocenta elevilor/studentilor este calcata in piciore temeinic pana cand acestia isi epuizeaza cele trei dorinte magice astfel: sa dispara profesorii, sa dispara examenele, sa pot trai...Ceea ce nu pot intelege este de ce profesorii ii conving pe elevi/studenti ca nu vor fi in stare sa treaca vreun examen sau ca vor reusi vreodata sa le ajunga cu vreo prajina la nas.

Eram copil si ma uitam la profesori ca la niste zei; am inteles mai tarziu ca zeii, idolii isi desfasurau viata in orgii nesfarsite si se foloseau de puterile lor dupa bunul plac pentru a-i umili pe pamanteni.

Thursday 24 December 2009

In ziua in care Mos Craciun i-a suplinit pe profesori n-am mai chiulit

In seara asta din causul palmelor fetitelor cuminti rasar muguri iar inorogii isi lasa coamele mangaiate de baieteii ascultatori. Se vad mii de faclii oriunde privesti. Oamenii au decis sa arda ura, invidia, supararea, frica, disperarea... Focurile se unesc undeva la linia orizontului intr-o lava nesfarsita, se purifica si devin Nadejde, Credinta si Iubire.

Tuesday 22 December 2009

"Ei bine, daca eu am format numarul gresit, tu de ce ai raspuns la telefon?" - James Thurber

Carul mare ramasese schiop de roata din spate. Cei ce observasera fenomenul, isi dadeau cu parerea. Astrofizicianul se gandea ca fusese vorba de implozie. Astronautul credea ca o gaura neagra a absorbit-o. Scriitorul metamorfozase astrul intr-o explozie poetica. Pictorul asezase in loc o intreaga constelatie.

Monday 21 December 2009

Cheama-ma daca vezi in ochii mei fantani adanci...

Cheama-ma
daca vezi
in ochii mei
fantani adanci.
Patrunde-le
si mergi mai departe
catre oceanele tale.
Si nu ma alunga
atunci cand vezi
noroi.
Mergi printre radacini
catre inflorescentele
trandafirilor.

Un roman inaintea deschiderii evantaiului capitolelor

Mark nu mai putea suporta. Cand sortii se impartisera, lui ii fusese harazit sa traiasca in delirul unui alcoolic. Existenta lui incepea cu debutul delirium-ului tremens si se sfarsea cu trezia lui Sam piratul. Dupa care reincepea cu o noua betie.

Sobolani albi ii sfasiau organele interne, in vreme ce natura isi dezlantuia apocalipsa in interiorul fiecarui celule ce-l compunea.

Mark intelesese intr-o buna zi ca destinul poate fi ingenunchiat. Se luase la tranta cu acesta iar dupa trei zile si trei nopti isi mutase locasul in visurile unui student rebel.

Sunday 20 December 2009

J.M.G. Le Clezio si maladiile

In franceza boala este echivalenta cu o comunicare ingenunchiata, infranta, stramba; cu neputinta de a te exprima: mal a di(r)e - maladie. Cu alte cuvinte esti bolnav pentru ca nu poti exprima ceea ce te doare ori ceea ce te macina este atat de dureros ca nu se poate aseza in cuvinte. Si atunci transferi in plan fizic traumele psihice si mentale. Probabil pentru ca doar materializarea lor le poate reliefa adevarata forta pentru ceilalti. Si poate atrage ceva compatimire ori macar intelegere.

Le Clezio descrie magistral in nuvelele adunate sub titlul "Febra" insinuarile mentale, lava psihologica din spatele unor boli ca durerea de dinti, insolatia ori moartea insasi. Citesti pe nerasuflate curcubeul verbal al metamorfozarii personajelor prin boala si ramai cu gustul placut al unui final in care boala renaste personajul din propria cenusa, aduna cioburile risipite intr-un vitraliu mult mai reusit decat banalul geam care fusese inainte. Exprimarea terorii psihice duce in final la vindecare In "Ziua in care Beaumont a cunoscut durerea", Beumont isi reconstruieste imaginea de sine, renaste prin suferinta psihica verbalizata, si mai presus de toate se vindeca de atacul de panica survenit o data cu boala. In "Febra", insolatia il ajuta pe Roch sa-si manifeste agresivitatea ce-i macina sanatatea.

Tensiunea mentala pare ca nu se poate exprima decat cand integritatea fizica este amenintata; si totusi ceea ce ameninta integritatea fizica este tensiunea mentala insasi.

Saturday 12 December 2009

Marionetele

Marionetele se suparasera pe Gu papusarul. Isi desfacusera sforile si plecasera impreuna in padurea de la marginea targului. Plecasera in cautarea Zambetului, pe care-l vazusera uneori pe chipul lui Gu, dar sfarsisera inspaimantate in scorbura unui fag.

Intre timp Gu isi faurea alte marionete. Acestea, spre deosebire de cele cu tristete pe chipuri care disparusera nu se stie unde, aveau zambete largi desenate pe fete.

Wednesday 9 December 2009

Pe cand cerbii isi urmau destinul

Cerbii isi inlantuisera coarnele in valtoarea luptei. Coarnele isi inchipuiau ca sunt valurile unui ocean, izbindu-se unul de altul, infasurate in tumultul rasaritului. Valurile visau ca sunt petale de trandafir spulberate in coama unui viscol. Petalele isi imaginau ca Frumusetea nu poate ingadui cerbilor sa lupte.

Tuesday 8 December 2009

Ciresele

Desi se ivisera pe lume in acelasi pom, ciresele aveau destine diferite. Pe cea verde o necajeau suratele zicandu-i ca este o frunza. Cea parguita isi asumase soarta de a sfarsi intr-un compot. Doua plecasera in vacanta dupa urechea stanga a unei fetite zglobii. Si mai era si cireasa careia ii crescusera aripi intr-o buna zi; iar pentru ca nu putuse sa renunte la codita, devenise cometa.

Monday 7 December 2009

Cand colindele imi mangaie auzul...

Maldare de muguri sugubeti isi ascund inca nasucurile in fulare polare. Noul An e mai neastamparat decat Vechiul An, furisandu-se tiptil asemeni unui haiduc in coviltirul bogatasilor rataciti in inima codrului. Cetina si dorul zapezii ma incatuseaza din toate partile intr-o dulce sclavie.

Sunday 6 December 2009

Inceput de saptamana

Fusese deprimat tot weekendul cu gandul la sedinta de luni. Ce trebuia managerul sa se umfle in pene la fiecare inceput de saptamana, cat de zmeu este el si cat de bicisnici ceilalti? Intelese pe propria piele cat de nesfarsita poate fi ura, intelesese asta de multa, multa vreme. Din pacate avea nevoie de slujba pentru a-si plati nenorocitele de facturi. Se culca imbrobodit in griji si nelinisti profunde.

Se trezi aproape de miezul noptii asudat si teribil de anxios. Avusese iarasi un cosmar. Se uita la ceas: 12am. Merse in bucatarie sa-si pregateasca un ceai calmant. Il bau cu sete si se culca la loc. Se trezi dupa o vreme si se uita la ceas:12am. Se gandi ca i s-a terminat bateria asa ca verifica ceasul din computer: 12am. Deschise televizorul care ii arata acelasi lucru: 12am. Il inchise numaidecat pentru ca se dadea un film de groaza.

Incepu sa lucreze la noul proiect pentru care era responsabil la serviciu. Dupa o vreme se uita la micul ceas din dreapta ecranului: 12.am. Reveni la televizor: 12am si aceeasi secventa din filmul de groaza pe care o vazuse cu ceva timp in urma. Afara, orasul dormea linistit.

Thursday 3 December 2009

Miracol cotidian

Mirarile isi inalta catargele plapande printre traseele neuronale ale unui baietel balai poposind pentru cateva clipe in imparatia viselor.

Wednesday 2 December 2009

Pe cand Jim...

Il chema Jim si avea trei sprancene. Cu una adulmeca, cu alta numara iar cu cealalta golea sacii de rafie din capatul livezii. Nu-i raspunse lui Jim.