Thursday 19 February 2009

Jocul Cuvintelor sau Cuvintele Jocului (1)

Jocul Cuvintelor sau Cuvintele Jocului

Isi bustenea somnul tolanit pe-o felie curcubeica pentru ca se facuse iar vineri si mirarile ii bateau in poarta visurilor subtiate de palpairile movalii ale norilor. Avea o fraza-n carca si o vorba-n palma...

Wednesday 18 February 2009

Dor

Viata i-o adusese in cale atunci cand speranta murise, cand razvratirea i se stinsese muta pe chipul incaruntit de asteptare. Era chiar ea, mult mai frumoasa decat o visase de cand era copil, minunatie intruchipata de cine stie ce zei, zeita insasi, poate. Farama rupta din soare, nascuta din valuri adanci de mare, creata din inaltimea fulgerelor, ivita din parfumul rozelor.

Cat de usor ii era sa defineasca fericirea, cat de clar putea vedea imensitati oceanice intr-o lacrima fragila ori paduri nesfarsite intr-o samanta firava atunci cand ea ii era alaturi. Ce simplu era jocul cu destinul.

Iar intr-o zi, o zi pe care calendarul ar fi trebuit s-o nimiceasca, ceva s-a rupt, ingenunchindu-i nemurirea.

Nu il durea existenta celuilalt barbat, zeita avea dreptul si ea la eternitate. Il sfasia taifunul cuvintelor nerostite, destinul lor de a pieri nespuse sau de a sfarsi schingiuite in relatii bolnave de dorul ei. Nu il durea plecarea ei, il sfasia ceea ce ramasese din ea; urmele pasilor, adierea soaptelor, minunea vocii care-i picura inca in auz...

Monday 16 February 2009

Imi privesc
Chipul
In oglinda
Launtrica
A lumii.

Vad
Un ochi
Care rade
Si unul
Care plange
Cu lacrimi
Care
Nu scufunda
Epave esuate
In miezul
Marii.

Vad
O mana
Care mangaie
Si una
Care loveste
Dar in miscarea ei
Nu raneste
Neputinta
Din jur.

Sunday 15 February 2009

Se regasea cu greu in cel de odinoara, era schingiuit de nelinisti, de disperari adanci...Cum ajunsese atat de dezlanat, de pierdut in abisul existentei? Orbirea aceea partiala il speriase la inceput, dar il ajutase sa-l zareasca pe copilasul terorizat, inspaimantat de acele imagini macabre. Devenise obez ca sa-i poata proteja inocenta, isi pierduse constiinta de-atatea ori ca sa-i poata pastra puritatea intacta, isi sfasiase sufletul in deprimari nespuse ca sa-i poata mangaia mirarile mute.

Era tot el, dar obosit, purtat, macinat de cosmaruri fiintiale. Era tot el, dar intr-un carusel al deznadejdilor crunte. Era tot el, in bezna noptii unde lumina exista doar pentru a apune.

Si totusi acel copilas vazuse candva rasaritul, si totusi el se jucase cu razele blande ale soarelui si zarise infinitul. Nimeni nu putea sa-i rapeasca frumusetea contemplata candva. Nimeni nu putea sa-i smulga pasiunea de-a vedea adancul frumusetii in lucruri. Nimeni nu putea sa-i ingenuncheze bucuria...

Saturday 14 February 2009

Marea...

Sunt fenomene naturale, covarsitoare prin splendoarea lor, pe care numai Creatorul le-a putut aseza in locul unde-si traiesc nemurirea. Maretia muntilor, adancimea oceanelor, explozia vulcanilor, misterul pesterilor....

Ma plec cu reverenta in fata acestor minunatii, insa nimic nu ma fascineaza mai mult decat marea...Valuri sparte de tarm, clinchetul nisipului uscat vibrand la sarutul ei, nesfarsirea albastra care imbratiseaza cerul undeva la linia orizontului...

Marea ma defineste, ii simt prezenta in toate strafundurile vietii mele. Nu as putea exista in aceasta lume fara sa pot privi marea, fara sa-i simt buzele sarate si bratele de alge...
Astazi am sa fiu un copac...

Am sa-mi traiesc eternitatea
Cu fiecare ramura
Si marginirea
Cu fiecare frunza
Palida
Si cazatoare.

Am sa vorbesc
Limbajul ramurilor
Cu marea
Iar cu norii
Limbajul frunzelor

Iar maine
Va deveni un altfel de azi

Friday 13 February 2009

Zilele de vara se risipisera asemeni semintelor imprastiate in campul pustiu si o toamna apriga isi faurea intrarea triumfala in viata lui. Isi astepta prietenul infrigurat si framantat de tenebrele gandurilor. Stia ca nu o sa-l mai revada vreodata dar ii simtea prezenta coplesitoare in fiecare coarda a sufletului. Nu inceta sa se intrebe de ce il tulbura atat de adanc firescul vietii; de ce bucuria se stinge atat de usor, atat de brusc, atat de amarnic... Din ce pricina pierderile aleg sa isi implante taisul mult mai adanc cand vine randul lui...Pierderea inocentei, a demnitatii, compromisurile, realiza acum, fusesera modul lui de a-si cauta fratele geaman stins candva de mult in pantecul mamei; culpabilitatea supravietuirii il urmarise in modul in care isi alesese prietenii, aidoma lui dar murind pastrandu-si inocenta...si amplificandu-i vina...

Thursday 12 February 2009

Sunt acelasi de ieri...

Intaia zi
M-am nascut intr-o zi a lumii cand copacii incepeau sa inmugureasca. Traiesc inca in acelasi anotimp de atunci...

Intaiul an
Am deschis ochii mari si inocenti iar lumea mi s-a aratat in intreaga ei splendoare. Totul parea asa de viu si colorat; imensa, necuprinsa splendoare asteptandu-mi explorarea.

Copilaria
Mi-a dat prilejul sa inventez atatea jocuri si sa-i cunosc pe aceia care aveau sa-mi devina mai tarziu prietenii de-o viata.

Adolescenta
Primii fiori...Primele infrangeri, urmate de ridicari...Extaz... Nelinisti...Mistere...

Tineretea
Impliniri...Iubire...Pasiune pana dincolo de limita...Curaj nebunesc...

Maturitatea
Liniste...Toleranta...Incercari mai adanci de a ma defini...Alegeri...

Astazi
Ma bucur ca un prunc de unicitatea fiecarei zile. Ma trezesc recunoscator ca mi s-a mai daruit inca o zi si incerc sa o transform pe fiecare in prilejul de a mai invata inca ceva. Astazi am invatat de pilda ca nu conteaza cararea pe care o apuc ci daca mai am inca flacari in mine. Maine poate voi uita invatatura asta, pentru ca alta se va cuibari in mintea mea...