Paratraznetul isi lovise varfuletul ascutit de pufosenia norului care indraznise sa-si apropie chipul aburit de cosul fumegand al casei. Visase in secret la aceasta intalnire dar totul era atat de neasteptat, ca uita de fulgerul care-i astepta semnalul de lupta. Si uite asa tunetul se strecura nevazut in intunecimea padurii. Fiarele alergau disperate in cautarea vizuinii nestiute dar traznetul o gasi primul. Fiarele devenira sfioase. Ups, am uitat de padurar. Ce ziceam? Aha, deci avusesem amnezie si....
Priveşti lumea prin ochii unui copil fericit. În felul acesta, minunile se nasc sub privirile tale... Însă aici sunt inocenţa şi puritatea celui care ştie totul, înţelege totul...
ReplyDelete