Timotei indraznise...

1. Timotei indraznise. Nimeni nu-i spusese Timotei vreodata. Asta pentru ca nasterea lui fusese una foarte grea si pentru el si pentru maica-sa, apoi fusese unul dintre acei copii bolnaviciosi, sensibili, delicati, asa ca pentru a-i da sanse de supravietuire, cei apropiati hotarasera sa-i spuna Bibi. A schimba numele unui prunc muribund reprezenta o a doua nastere in comunitatea lui Timotei, o a doua sansa data vietii. Intr-adevar, baiatul se inzdraveni iar numele de Bibi ii deveni drag cu timpul, totusi adesea, cand in singuritate medita la sensul existentei lui, viata ii parea asemeni unui joc de puzzle in care piesele se imbinau stramb, imperfect, fortat.

Timotei traise ca Bibi timp de jumatate de veac, dar in sfarsit indraznise. Indraznise sa le spuna celorlalti ca numele lui era Timotei. Indraznise sa fie Timotei, sa deseneze lumea in culori timoteice, sa-si lase aripile atrofiate sa creasca. Era cu-adevarat Timotei, iar acum putea intelege era de ce vazuse lumea atat de distorsionata. Multi continuau sa-i spuna Bibi din obisnuinta ori din superstitie, dar el stia ca Timotei era acum puternic, aproape invincibil prin supravietuirile repetate ale lui Bibi.


2. Timotei indraznise. Isi amintea prima data cand fusese diagnosticat cu depresie, cu cata manie privise reteta prescrisa de Marinescu psihiatrul. Ce stiau doctorii? Stiau sa puna diagnostice, sa sfasie inimi. Depresia era un cuvant magic pentru ei, un cuvant care ingradea destine blocate in tristeti nesfarsite. Isi amintea ca luase medicatia si ii fusese mai bine, chimia creierului fusese ajutata sa deseneze lumea in culori ceva mai vesele, mai serotoninice, mai luminoase. Era uman totusi sa fie vesel atunci cand firesc era sa fie trist? Era normal sa-si ucida in mod artificial nefericirea, sa traiasca clipa fara sa mearga la radacinile tristetii s-o smulga pentru totdeauna, fara a o mai lasa sa recidiveze vreodata? Si atunci Timotei indraznise. Indraznise sa inteleaga sensul ascuns al bolilor si accidentelor pe care si le creease de-a lungul timpului. Indraznise sa inceapa un sinuos, complicat dar implinitor proces de autovindecare. Indraznise sa-si inchee nesfarsitele travalii de doliu.

Seninatatea dobandita ii tulbura cumva pe cei din jur. Obisnuintele se sfarama greu, si nu stiau cum sa reactioneze. Timotei deveni pe nevazute un maestru spiritual, iar in comunitate nu mai existara nici boli, nici accidente. Discipolii lui se raspandira prin alte sate iar tristetea muri pe nevazute pretutindeni.


3. Timotei indraznise. Realizase ca iubirea ii apartinea, era parte din viata lui si ii vorbise Miei. Fusese surprins sa afle ca Mia stia si ii impartasea sentimentele. Timotei se simtea totusi prea batran in ani si prea fraged in sentimente...


4. Timotei indraznise. Timotei era profesor de literatura intr-un catun de stepa unde soarele uita uneori sa apuna. Amnezia soarelui se intampla insa numai pentru el, caci nopti nesfarsite de insomnie ii bantuisera existenta de ani buni. Ura si iubea ceea ce facea, sfasiat intre a renunta definitiv la dascalit si a se dedica scriiturii sau a continua sa fie 'domn profesor' daruind luminite de cunoastere celor catorva elevi inca interesati de carte. Timotei indraznise sa-si priveasca chipul in oglinda gestaltica a vietii. Vazu un copilas balai plin de rani supurand. Undeva departe in adanc putu vedea o rana profunda pricinuita de tradarea celor care il parasisera atunci cand avea mai mare nevoie de ei. Nici o logica nu ii putea explica baietelului ca ei trebuiau sa plece "la oras" atunci cand capsorul lui avea nevoie de o poala calda unde sa se odihneasca. Apoi o rana urata, greu de suportat, de umilinta isi facu aparitia in oglinda. Fusese pricinuita de primul sau profesor de literatura, unul caruia i-ar fi stat mult mai bine in postura de plotoner major. Devenise oare profesor de literatura pentru a demonstra ca se poate si asa, sa le insufli copiilor dragoste de lectura, nu groaza, nu anxietate, nu chiul? O facuse oare din spirit de demonstratie, ingenunchindu-si adevarata vocatie, singurul lucru care-i permitea de fapt sa traiasca cu adevarat? Timotei indraznise. "Biblioteca nu mai este a lui Noe, va fi de acum a mea", isi spuse Timotei si incepu sa reciteasca "Desertul Tatarilor".


5. Timotei indraznise. Timotei isi scuturase regretele, tristetile, anxietatile si isi scria propria poveste. Nu pe hartie, nu in vorbe. Cu inima, alaturi de cei dragi. Timotei indraznise...