Monday 7 September 2009

Timotei se ruga Toamnei

Primavara era mult prea frageda, Vara mult prea fierbinte, Iarna mult prea geroasa, si la urma urmei o Toamna rodnica il adusese in lume, cine il putea asculta mai bine?

Era intaia oara cand ii ceruse ceva Toamnei, si de fapt nu ceruse nimic nimanui vreodata; era insa un lucru greu, aproape imposibil pentru Cel De-Al Treilea Anotimp. "Cum as putea sa-i adorm insomniile bietului Timotei?", se intreba macinata de ganduri.

- Timotei, iti amintesti ca Mircea Eliade dormea 4 ore pe noapte, pana cand s-a infuriat ca Alexandru cel Mare dormea 2 ore, si l-a urmat apoi, ajungand un octogenar fericit.
- Eu nu sunt Eliade, am nevoie de somn ca de aer, nu mai pot trai asa, te rog fa ceva, stiu ca iti sta in putere, e singurul lucru pe care ti-l cer.

- Timotei, iti amintesti acea parabola in care Ion ajunse in ceruri si isi vazu viata pe un ecran; erau adesea 2 urme de pasi, dar in momentele cand ii fusese mai greu era o singura urma de pasi, si-atunci ifuriat intreba: "Doamne de ce m-ai parasit atunci cand mi-a fost mai greu, cum ai putut, unde erai atunci?" iar Domnul cu umilinta ii spuse "Este o singura urma de pasi pentru ca atunci te tineam in brate", iar Ion pleca capul si intelese.
- Nu pot spune ca nu ma trec fiori cand reascult parabola asta, dar tot ce stiu e ca am nevoie de somn, Toamna.

- Dupa cate inteleg Timotei, insomnia iti este cel mai mare dusman. Acum ma gandesc la Constantin Noica, inteleptul care n-a putut intelege tristetea. Ti-aduci aminte de intamplarea pe care o povesteste Plesu, cand autobuzul trece pe langa ei si nu opreste, iar in vreme ce tovarasii de drum, ucenicii lui se intreceau in injuraturi si blesteme, Noica le spune calm: "de ce sa-l reclamam cand ne putem imprieteni cu el", asa cum in tehnicile asiatice luptatorii se incarca de energia oponentilor in loc sa si-o epuizeze pe a lor.

Si pentru ca vorba unui proverb chinezesc, a-l ajuta pe viitorul pescar inseamna a-i da o undita, nu a-i aduce peste, te las sa te imprietenesti cu insomnia ta, si cred cu tarie ca o vei si adormi curand, spuse Toamna indreptandu-si pasii spre Iarna vijelioasa.

No comments:

Post a Comment