Saturday 3 October 2009

La o rascruce de drumuri

Atunci cand imi masor drumul in kilometri, devin frate de cruce cu Matematica, cu Fizica si cu celelalte stiinte exacte. E o fratie clara, frumoasa, definitiva. Ma simt inconjurat de calm, de echilibru, de puritate.

Uneori, insa bornele kilometrice nu ma mai multumesc, sunt prea perfecte, prea rigide, si de multe ori un kilometru incorporeaza de fapt mii de alti kilometri. Aici, cararea mi se intersecteaza cu aceea a Artelor...

5 comments:

  1. "Un trandafir învaţă matematică..."

    ReplyDelete
  2. Un paralelipiped invata literatura...

    ReplyDelete
  3. Serban, si apropo de Urmuz - imi evoci amintiri adolescentine; atunci cand i-am cerut parerea despre prozele mele unuia din profesorii mei de literatura pe care il apreciez de fapt foarte mult(eram un adolescent rebel si visator pe atunci), mi-a taiat-o scurt, spunandu-mi ca nu asa urmuzian se scrie, scriitura trebuie sa aiba un sens; totusi mi-a apreciat poeziile, aveau mai mult sens in viziunea lui. Iti marturisesc ca daca mi-a placut mai mult sa scriu in vreun stil, acela se apropie de stilul marquezian (si asa scriam de fapt in adolescenta), care inseamna Urmuz plus inca ceva, probabil flori galbene impregnate in ghiata imbobocita de-a lungul veacului ori patriarhi tomnatici si bunici fara suflete izvorati in paraie de povesti triste.

    Probabil ca nu se mai poate reinventa Roata din nou, dar probabil ca exista miliarde de roti neinventate inca, iar daca as avea timp as scrie, as scrie, as scrie...si de fapt cand am ragazul imi daltuiesc roata mea adamesca, dupa cum tu ti-o construiesti pe aceea tomsasca.

    ReplyDelete
  4. Vazand in comentariul de mai sus ca reinventez din nou, ma gandesc sa cobor in jos si sa urc in sus.

    Cine se mai inscrie la licente poetice?

    ReplyDelete
  5. Un triunghi se gândeşte la piramide.
    O garoafă visează deşertul...
    Nu-mi dau seama, draga George, de ce aproape toţi profesorii - chiar cei mai buni ! - sunt limitaţi, nu prea au idee de ce înseamnă literatura, sunt rigizi, canonici, inflexibili... Ucid creativitatea elevilor. De fapt, e vorba de lipsa unei culturi veritabile... Prozatorul Sorin Stoica, în schimb, dădea lecţii de creativitate... Era un talent. A murit la 27 de ani până ca eu să fi apucat a citi ceva din ce scrisese. Am făcut-o în această vară...
    Marquez m-a impresionat teribil şi obsesia faţă de scrisul lui m-a urmărut decenii în şir... Criticii literari au constatat că autorul "Dragostei în vremea holerei" m-a influenţat considerabil şi că se poate vorbi, în cazul meu, de un realism magic... De fapt, nu l-am putut aborda decât parodic. Altminteri aş fi fost doar un epigon... Da, am vrut să scriu ca Marquez...Şi eu.

    ReplyDelete