Marea...
Sunt fenomene naturale, covarsitoare prin splendoarea lor, pe care numai Creatorul le-a putut aseza in locul unde-si traiesc nemurirea. Maretia muntilor, adancimea oceanelor, explozia vulcanilor, misterul pesterilor....
Ma plec cu reverenta in fata acestor minunatii, insa nimic nu ma fascineaza mai mult decat marea...Valuri sparte de tarm, clinchetul nisipului uscat vibrand la sarutul ei, nesfarsirea albastra care imbratiseaza cerul undeva la linia orizontului...
Marea ma defineste, ii simt prezenta in toate strafundurile vietii mele. Nu as putea exista in aceasta lume fara sa pot privi marea, fara sa-i simt buzele sarate si bratele de alge...
Dau la o parte, cu mâna, norul de cuvinte care mi s-a aşezat pe ochi şi îţi citesc textele... Te fascinează forţa miraculoasă care face să crească mugurii, să ţâşnească izvoarele la lumină şi să cânte păsările.. Te cufunzi cu frenezie în elementele primordiale din care este făcut, după cum spuneau primii filosofi, Universul : apa, aerul, pământul, focul. Copacul tău este teluricul care aspiră către celest...
ReplyDeleteBeethoven spunea candva ca muzica e singura arta care merge direct in suflet. Celelalte necesita filtrul creierului. Nu sunt un poet, un scriitor, nu inca...poate incerc sa exprim idei, dar inainte de toate imi caut simfoniile, sonatele, canturile; ele vibreaza profund in mine. Poate ca uneori diezii si bemolii mei nu saruta norii, dar stiu ca intotdeauna mangaie picaturile de ploaie...
ReplyDeleteEşti muzicianul pe care l-am văzut pe net ? Ai dreptate, muzica este cea mai înaltă formă de artă, cea mai spiritualizată. După aceea vine poezia. Sau poate că merg împreună. Nu spunea cineva că Bach vorbea cu Dumnezeu ?
ReplyDeleteNu sunt acel muzician, desi chitara imi este una din cele mai dragi prietene...si n-as putea trai fara muzica.
ReplyDelete