Tuesday 26 May 2009
Jocul Cuvintelor
Saream de-a-ndaratelea peste miresme galbene de abajururi sub pleoapa Uriasului care ne visa un pic mai albastri si mai inaripati. Mainile tale imbratisate in chip de clepsidra isi numarau minutele in faguri de speranta iar eu imi impleteam iluziile in cingatori de mirari jucause. Genunchii mei ascultau cu evlavie trilurile ploii iar buzele tale priveau cu veneratie abisul clipei. Tu intelegi de ce vine un timp cand Uriasul se trezeste?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Tot ce atingi tu se preface în poezie... Frumuseţea e generoasă, dar uneori trezeşte la viaţă câinii răutăţii şi ai invidiei. De ce oare ? Pentru noi, acest lucru este inexplicabil...
ReplyDeleteAş fi vrut să-l cunoşti pe preotul copilăriei mele, Ruse Ionescu. L-am evocat într-o pagină din ultimul roman.
Apropo de icoane, draga George. S-ar părea că toate obiectele vechi, care au fost şi sunt obiectul adoraţiei oamenilor, se încarcă puternic energetic şi se comportă ca nişte entităţi mai puternice decât oamenii...
ReplyDelete