Jocul Cuvintelor

Mirarea noastra ludica se izbea de toamne metafizice pe cand roua din lacrima caprioarei se stinsese de mult in minutul cascadei. Alergam cu pasi retezati si intorsi peste crengile sprancenate ale candelabrului din camera de oaspeti printre calimari de blesteme si lujeri de noroi. Nu erau argintii. Erau atrofiate pentru ca le lipseau mugurii. Tu ti-ai smuls o petala de zambet iar eu una dintre inimi. Cea fara ventricul si cu trei raze. Dinspre apus. Pentru ca soarele amnezic isi inhamase busola paralelipipedica la ferigile translucide.