Saturday 9 May 2009

Drama Poetului

A-i cauta prea omenescul de dincolo de versuri este un alt mod de a nu-l citi.

A-i diseca viata prin cuvinte straine sufletului sau este un alt mod de a nu-l pricepe.

A-ti intoarce capul atunci cand iti iese in cale este un alt mod de a nu-l iubi.

6 comments:

  1. Da, "a-i căuta prea omenescul de dincolo de versuri este un alt mod de a nu-l citi." Dar dacă, dincolo de genialele-i poezii, te izbesc neomenescul şi monstruozitatea unor acţiuni care i-au făcut pe alţii să sufere ? Drama poetului este de a nu fi îânţeles în elanurile sale nobile, creatoare sau biografice... Nu trebuie să căutăm "toate micile mizerii ( ale ) unui suflet chinuit" din existenţa unui creator. Şi chiar dacă ele ne izbesc în faţă, vor constitui tot atâtea motive de a-i iubi şi mai mult. Nu trebuie să scurmăm prin coşurile de gunoi ale poeţilor, nici să-i judecăm pe "oamenii" din ei. Îi iubesc pe poeţi, cu viaţa lor cu tot, iar dacă se întâmplă să nu accept biografia lor, îi admir în continuare ca autori ai textelor şi mă prefac că nu le cunosc viaţa. Despart omul de opră. Şi mai mult ca sigur nu le-o cunosc ! Iar dintre acţiunile existenţei lor, nu sunt de acord cu una singură : aceea care provoacă durere şi umilinţă printre cei din jur... Villon, care se înhăitase cu hoţii din Paris, era un prunc nevinovat pe lângă poetul despre care mi-ai zis că-l admiri. Când a vrut să scape de soţia sa, care-l iubea, pe care o iubise şi el cu înflăcărare cândva şi care se purta cu el ca un înger, ştii ce motiv a invocat la tribunal ( fiind în imposibilitate de a găsi unul real ), după ce intentase acţiune de divorţ ? Că el nu poate convieţui cu o femeie care nu-l iubeşte pe Secretaru General Al PCR, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ! Ce zici ? E aici şi delaţiune, şi garanţia acţiunii de a se debarasa de consoartă... Eşti de părere că, dincolo de admiraţia pentru poemele sale, sunt obligat să-l iubesc pe acest... hai să zicem... om ?

    ReplyDelete
  2. Reformulez. Problema este nu că "sunt obligat" la ceva, ci că nu pot iubi un asemenea... om.
    De dragul unei persoane de excepţie, pot îndrăgi şi o carte mai slabă. Pentru o capodoperă, sunt în stare să-l iubesc necondiţionat pe autor, chiar dacă este o puşlama, un om de nimic. Dar nu mă împac cu monştrii. Am avut de-a face cu astfel de oameni şi am încercat să-i îmblânzesc prin iubire. Şi ştii cum mi-au răspuns ? Scuipând pe tot ce aveam mai sfânt... De aceea nu sunt nici adeptul întoarcerii şi celuilalt obraz. În tinereţe, ripostam cu maximă duritate la orice "palmă". Din slăbiciune, desigur. Acum nu ştiu cum aş mai reacţiona. Poate că aş ignora-o. Sau aş evita să ajung într-o asemenea situaţie...

    ReplyDelete
  3. Ceva ma sfasie atunci cand iti citesc randurile. Dragoste cu de-a sila nu se poate, dar te rog da-mi mie palma pe care i-ai tras-o lui. Iubire cu forta iarasi e imposibila dar te rog infige-mi mie cuiele cu care l-ai tintuit pe el. Huleste-ma pe mine dar nu-l tranti pe el in mocirla.

    Nu pot judeca fapte si lucruri pe care nu le-am trait. Sunt convins insa ca ele au o explicatie in contextul istoric in care s-au petrecut, dupa cum sunt convins ca fiecare raneste macar pe un altul cel putin o data in viata. Nu am oricum certitudinea a ceea ce e adevar si a ceea ce e minciuna din ceea ce mi se spune. Daca e asa cum spui, tot ce-mi doresc acum e sa-i dau toate florile din lumea sotiei lui, sa-i sarut mana si sa-i mangai sufletul. Si nu cred ca pe Poet nu l-a durut macar o farama atunci cand cifra doi s-a sinucis in casnicia lui.

    ReplyDelete
  4. Vezi că am dreptate când spun că tu ştii să iubeşti cu adevărat ? Voi învăţa şi eu de la tine. Sunt un elev conştiincios. Totdeauna am fost. Şi mai ales simt când ceva este sau nu bine...
    Te asigur că nu voi mai ridica niciun cuvânt otrăvit sau zeflemitor la adresa niciunui poet din lume...

    ReplyDelete
  5. Mă simt atât de marecat de răutate, când mă gândesc la tine. Tu vezi numai frumuseţe în oameni, în obiecte şi în jurul tău. Eşti un tip de om şi de artist foarte rar, în genul lui Ioan Alexandru.
    Să stea lucrurile diferit în ceea ce priveşte proza ? Ştii că Gogol, după ce a devenit iubitor şi luminos, nu a mai putut scrie nimic de valoare ? Mă întreb dacă eliminarea celei mai mici urme de răutate din viziunea uni prozator nu duce la anularea artei sale. Nu cred însă că poezia este arta afirmării valorilor umane, iar proza modernă, un mod de a le lua în râs...

    ReplyDelete
  6. Serban, nu spunea un scriitor (poate-ti aduci tu aminte numele)ceva de genul: "ucide-mi demonii si vor lua ingerii cu ei"...

    E usor sa-l iubim pe Nichita, avea un suflet curat iar ultimul ban de prin buzunare li-l dadea prietenilor. E usor sa-l iubim pe Ioan, atunci cand vorbea cuvintele i se transformau in flacari si lacrimi de bucurie ii curgeau siroaie oricui avea sansa de a-l asculta. E usor sa-i iubim pe cei tineri care n-au fost inca ingenunchiati de compromisuri. Poate daca lui Nichita nu i s-ar fi smuls viata prea devreme(daca e adevarat ce spune sora lui)drumul lui ar fi fost altul...

    ReplyDelete