Tuesday 27 July 2010

Impestritand spranceana gandului

Ce crezi despre serile in care bisnitarii sentimentali isi daruiesc coifurile uitate in efigii? Nu exista dimineti fara atrii. N-am inteles niciodata de ce viata are o forma rotunda sau de ce umbra ta este identica zborului pescarusilor la amiaza.

4 comments:

  1. Mă gândeam dacă miza literaturii este scriitura, marile adevăruri ale existenţei sau viaţa, pur şi simplu. La scriitorul pe care l-ai citit cântarul trage mai mult către viaţă... Cu toate impurităţile ei... Interesant e că ruşii caută marile adevăruri, uneori în dispreţul stilului ( vezi Marele Rus ), dar, ca şi marii scriitori moderni, ei nu neglijează nici "arta" : Gogol, Cehov, Bulgakov...
    O carte valoroasă este aceea în care se întrevede, dincolo de viaţă, întâmplări şi amănunte relevante, una dintre Marile Povesti Mitice ale lumii... Eventual cu motivaţia psihologică de rigoare...

    ReplyDelete
  2. Probabil combinatia dintre stilul scriiturii, original si traitor, cu marea poveste mitica ar fi adevarata literatura. Prima fara a doua este doar forma fara fond, iar a doua fara prima este doar relatarea unui eveniment.

    ReplyDelete
  3. Da, cam așa e...
    Mă gândeam la succesul lui Preda și încercam să mi-l explic în condițiile în care avem mulți și foarte buni prozatori rurali : Rebreanu, Sadoveanu, Galaction, Fănuș, Bănulescu, Titus Popovici, V. Em. Galan, N. Velea, etc.
    La personajul Ilie Moromete e cheia. Umbra mitică a tatălui, evocată teatral, pe un fundal comic și dramatic...

    ReplyDelete
  4. Ai dreptate Serban, Ilie M. e un personaj coplesitor, in special sub aspect psihologic. Mie imi place la Preda felul unic in care face haz de necaz la tot pasul, depasind fara echivoc atat lirismul blegit cat si tragismul infinit.

    ReplyDelete