- Ba Stane!
- Ce e ba Ioane?
- Ia fa-te ma 'ncoa.
- Unde ma?
- Acilea ma, la gard.
- Stai ma nitel ca ascut coasa asta.
- Hai ba, ca am ceva sa-ti spui.
- Zi ma.
- Auzisi de astia ai lu' Parloaga?
- Ce sa auz ba?
- Cum ce sa auzi ma, ca stie tot satu'. Imi zise si mie ala micu al lu Pasaila. Stia de la ai lu' Cartofeanu. Aia aflasera tocmai de la vara-su din Ploiesti, Costica al lu' Chitimie.
- Pai ce s-a intamplat ma?
- Ai ba, chiar ma superi!
Dialogurile ţărăneşti fac toţi banii... Preda a fost un prozator "auditiv", ca şi Caragiale şi din acest motiv proza lui e plină de viaţă... Eminescu a fost un scriitor vizual, iar prozele sale sunt pe alocuri de necitit ( Fănuş Neagu şi Cărtărescu mai reuşesc azi asemenea contraperformanţe...).
ReplyDeleteGeorge,
ReplyDeleteştiu că tu cunoşti la perfecţie ce boli îţi pot provoca diferite traume psihice... Care e boala care corespunde unui cumplit complex de culpabilitate pentru moartea unui animăluţ pe care l-ai iubit enorm ?
Serban, nu ma supraestima, numai Dumnezeu le stie pe toate la perfectie.
ReplyDeletePrivind intrebarea ta, raspunsul este in tine, acum probabil numai la nivel inconstient. Culpabilitatea este asociata in cele mai multe cazuri cu accidentele. Rationamentul inconstient, uneori constient e simplu: sunt vinovat deci ma pedepsesc, ma lovesc, ma tai, ma zgarii; daca vinovatia e foarte puternica gasesc moduri mai aprige sa-mi vin de hac.
Imi vorbesti despre o vinovatie specifica, pentru moartea unui animalut iubit enorm. E firesc sa fii daramat dupa o asemenea pierdere dar ce provoaca sentimentul de culpabilitate? Cat de adanc merge, probabil dincolo de calul caruia i se lasa sange, la o situatie neinteleasa traita undeva in pruncie. Pentru linistea ta sufleteasca ai nevoie sa restitui violentarea care ti-a provocat culpabilitatea pe care o traiesti si azi cu intensitatea cu care a trait-o Serbanel.