Alaturi

Coamele sangerii ale norilor oglindite in iazuri in stare de ebrietate. Nameti de vise conservate in cea de-a treia era a glaciatiunii. Codrii in arbori.

'Dati-mi un trup voi muntilor'

Schiloditi de neputinta de a ne petrece timpul alaturi de cei dragi asa cum ne-o cere inima. Ologiti de imposibilitatea de-a ne vedea visele implinite. Betegiti de obstacolele din noi si de dincolo de noi. Ciumati de tipete sfasietoare, amutite sub zambete false. Farame de viata pe poduri suspendate.

Creatie si facatura

Unii bulgari aluneca in frumusete dincolo de sculpturile brancusiene. Nici o pictura nu poate surprinde aerul curat al muntilor. Cuvintele devin vorbe.

Trandafirul

Un strain ii daruise un pumn de seminte. Le pusese intr-o ulcica pe care o ingropase la radacina trandafirului din curte. Peste noapte visase ca lumea era o imensa fierarie unde se topeau armele. Dimineata, inca naucit de vis, observa ca trandafirul nu mai avea tepi.

Arnold Benennett - 'Mama este mult prea desteapta ca sa inteleaga lucrurile care nu ii plac'

Poteci risipite fara sens in ursite curbate sub fulgere ori curcubee. Comori ascunse sub putregaiul inverzit in destine. Ganduri dreptunghiulare schimonosite in cautarea numarului pi.

In lipsa...

Porti lipsite de cetati...Sageti lipsite de arcuri... Betii lipsite de poezie... Sateliti lipsiti de planete... Frunze lipsite de arbori...

Tu crezi...

Tu crezi ca daca-mi acoperi ochii
Ai sa-mi ucizi privirea?
Tu crezi ca daca-mi incatusezi pasii
Ai sa-mi dobori mersul?
Tu crezi ca daca-mi arunci genunchii in tarana
Ai sa-mi opresti zborul?

In van(itate)

Pleoapele si-au dezvelit umerii albi din straveziul termitelor de la marginea dinspre miazanoapte a cosmarului. Fierarii planetari sadesc zavoare peste cenusa renuntarilor mute. Tendoanele lunare se agata fara speranta de rosiaticul zvon al lui Marte.

Revers in destramare ori Destramare in revers

Radacinile au infrunzit de cand ramurile le-au incoltit in cerul ingenunchiat pe unul din satelitii lui Uranus. Poezia si-a lasat pletele in vant si a inceput sa troieneasca potecile translucide de la marginea orizontului fara nume. Pietre au inceput sa inmugureasca in betonul citadin.

Descifrand hieroglife

Istoria nu se scrie in pergamente sangerii
In care zace inca tipatul ultim al iezilor.
Istoria se scrie peste puntea sinopiana
In oglinda telurica a facliei lui Diogene.

Geografia nu se afla in hartile lucioase
Risipite in atlase impietrite in lectii sterpe.
Geografia exista in sudoarea de lut a potecilor
Pastrand inca amprenta nesigura a pasilor.

Pentru ca poezia se impleteste uneori la raionul de tricotaje

Poezia se impleteste intotdeauna
Cu doua andrele.
Una astrala, de dincolo de lume,
Alta tasnind de esenta telurica.

Poezia nu se croseteaza.
Cei care folosesc doar o inglita
Pierd completitudinea
Imbratisarii dintre
Bolovanii ceresti
Si lutul inaripat.

Silabe in faguri

Complotul zburatoarelor inclestate in stupii pamantului intru perfectiunea fagurilor... Stalacmite infrunzind stalagtitele in vamile de creta ale pesterilor... Silabe epigonice incremenite in dobanzi imposibil de achitat...

Ocrotind noaptea

Negurile spectaculare de dincolo de arheologia unui suflet ingenunchiat... Competitudinea aburinda a turnirului cotidian... Lasitatea poeziei acoperita de perdeaua curcubeului lipsit de ploi...

Miracole...

Miracolul unirii pamantului cu otrava, metamorfozate in aurul din verighetele menite destramarii...Miracolul sarii ce indulceste lacrima bucuriei...Miracolul diminetii polare...

Iarna printre numerele prime

Crivatul bate pentru a le permite copacilor sa-si adulmece tristetea seculara. Ursii hiberneaza pentru a lasa lumina sa-si odihneasca mugurii. Oamenii de zapada se reincarneaza in balti.

Cuvintele

Cuvintele aluneca
Jucause
Pentru ca
Poetii
Le rotunjesc
In versuri.

Cuvintele cad in neant
Fara speranta
Pentru ca
Suferinta
Le preschimba
In blesteme.

Cuvintele ocrotesc
Dincolo de timp
Pentru ca
Bucuria
Le metamorfozeaza
In miracole.

Onirica

Toboganele insetate ale destinului isi serpuiesc serpentinele printre miresmele fragilor. O pala de vant devoreaza causul furnicilor in vreme ce un strop de ploaie si-a regasit sufletul geaman in bobul de roua de pe genunchiul Lumii. Genele cad hipnotizate peste atotputernicia viselor.

Hologramele satelitilor

Pasi de carpa sageteaza mugurii din visul calailor. Draperii de speranta se aseaza in zori in locurile unde cosmarurile secatuiesc noptile. Farame de roua se logodesc anotimpurilor impare.

Marquez: 'Kafka m-a facut sa inteleg cum cineva poate scrie diferit'

Adam isi petrecea diminetile cu primavaraticul Marquez iar serile cu tomnatecul Kafka. Era ca si cum nu el ar fi stat la taifas cu fiecare dintre ei ci ca si cum cei doi ar fi discutat impreuna. Marquez il citise de fapt de multe ori pe Kafka, si Metamorfozase stropii geniali ai neputintei in realismul cel mai pur al magiei. Kafka petrecuse cateva anotimpuri in Macondo care ii intarziasera consistent verdictul Procesului si ii permisesera accesul in Castel.