Dupa cum spunea Lucia Verona, biografiile ar trebui interzise. Cine isi mai aduce aminte de compromisurile pe care le-au facut Goga, Sadoveanu sau Preda? Cine si-l mai aminteste pe marele Nichita cazut din genialitatea poeziei in ieftinatatea metaforei 'sa se auda cum sfaraie hartia sub strung'? Cine il obliga sa-si puna talentul in slujba clasei rosii intr-o vreme cand paranoia lui C. era inca in frau? Sa fi avut (ne)sansa sa-si fi asumat timpul in care a continuat sa traiasca Paunescu, oare ce fel de Nichita am fi avut? Poate unul insotit de o ciroza hepatica ca o consecinta a alcolismului, survenit la randu-i ca o consecinta a neimplinirilor de tot felul...Poate altul...
Suntem oameni, iar prin definitie suntem complexi si vulnerabili. Demnitatea unora poate depasi limitele umane, de pilda Noica ii compatimea pe schingiuitorii sai... Altii mor intru credinta lor de orice sorginte ar fi ea, dincolo de orice instinct de conservare. Majoritea dintre noi facem compromisuri ingenunchiati de 'teroarea istoriei'.
Ma impresioneaza puritatea ficei celei mici a lui Paunescu si cum a preluat de la taica-sau doar inocenta, nu si compromisurile. Si cata nevoie ar mai fi avut de tata...
No comments:
Post a Comment