Nu l-am cunoscut pe Paunescu...Nu l-am intalnit si nu i-am rostit vreodata cu adevarat numele...Sunt insa atat de vinovat de iubire...
Dinu Sararu spune ca a devenit scriitor datorita lui Paunescu si ne vorbeste despre generozitatea lui coplesitoare. La o scara mai mica, istoria blogului meu incepe cu dragostea pe care i-o port Poetului. Tardiv... mi-as fi dorit atat de mult sa-i marturisesc lui Adrian ca am devenit poet datorita lui...
Am remarcat nu de mult ca are un blog, din pacate nu mi-am facut timp sa-l vizitez mai des, am intrat in graba doar de doua - trei ori, nelasand comentarii, ce rost ar mai avea acum... Necitind ziarele decat foarte rar, n-am stiut nici macar ca e bolnav, ca sufera, ca se stinge...
Adrian nu a scris din varful condeiului, el a ars cu fiecare vers asezat pe hartie...
In spatele suferintei cardiace profunde, pot simti sirul de pierderi ce i s-au perindat prin viata. Si-a pierdut puterea, respectul, prietenii...Si e un drum atat de scurt de la frustrarea reprimata la stopul cardiac...
'Si totusi vine toamna'...
'Nimeni nu e singur pe pamant'
'Copacii fara padure'
'Antiprimavara'
'Spune-mi ceva'
'Ochii albastri ai lui Dumnezeu'
'Totusi iubirea'
'Colindul gutuii din geam'
'Durere femeiasca'
'Iertarile'
'Criza in intuneric'
Adrian, imi doresc atat de mult sa pot da timpul inapoi macar cu cateva zile. Imi doresc atat de mult sa-ti fi vorbit si sa-ti fi putut vindeca ranile ce-ti sangerau atat de adanc! Macar sa-ti fi spus la revedere!
Dumnezeu sa te odihneasca si sa te aiba in paza!
No comments:
Post a Comment