Atunci cand timpul
cicatrizeaza ranile
ca si cum
le-ar face
sa supureze
Si cand uitarile
revarsa resentimente
in locul
iertarilor
Ma intreb
daca
lacrima ta
inseamna
deznadejde sau
speranta.
@ Violina. Cata dreptate ai Violina, lacrima e traire, iar trairea e la randu-i lacrima; de deznadejde ori de fericire cu toate nuantele dintre ele.
Sunday, 12 June 2011
Wednesday, 1 June 2011
Refren amar
Duplicitate incremenita in neputinta sfaramand destine. Potential nimicit in sclavia saraciei si a bolii. Taina pustiita.
Saturday, 28 May 2011
Cant vesperal
Decorul abuziv al gingasiei clandestine depanand neincetat contrabanda fatisa a sperantelor. Iarmaroc in cumpana. Apus anulat.
Monday, 25 April 2011
Clinchet tainuit
Singuratate risipita in tipatul nevoilor primare. Eresuri incorporate in destine livresti incendiind bibliotecile. Amagiri rasfrante in taceri.
Monday, 7 March 2011
Armonie ciobita
Imbratisand adierile sangerii ale minutelor intepenite peste bolta vetusta a timpului. Iertari atipite in pulberea ragazurilor dintre depresii si anxietati. Chemari insumandu-si raspunsurile.
Sunday, 13 February 2011
De ce scriem?
Cel mai bun raspuns l-am intalnit la un scriitor si traducator contemporan: 'D' aia'. Adica a scrie e cel mai firesc lucru, produs by default, in timp ce explicatiile de orice fel nu-si mai au rostul.
Cand ma gandesc totusi la Kafka, implorandu-si editorul sa-i distruga creatiile, ori la Gogol care si le-a ars el insusi...Nu scriem chiar d' aia ci pentru a lasa eternitatii vapaia ce nu poate fi stinsa de neputintele si invidiile cotidiene.
...Stinsa totusi mult prea adesea.
Un alt autor contemporan spunea ca a inceput sa scrie cu alta pofta atunci cand noua generatie de critici a inceput sa-i maguleasca opera. Care va sa zica nu e de ajuns sa simti ca nu poti altfel, ca scriitura iti e adevaratul destin, mai trebuie sa fii si confirmat de altii, daca s-ar putea de specialistii in domeniu. Oare am fi avut un Eminescu daca n-am fi avut un Maiorescu?
Dar pe de alta parte oare am fi avut un Preda daca n-am fi avut un Crainic?
Cand ma gandesc totusi la Kafka, implorandu-si editorul sa-i distruga creatiile, ori la Gogol care si le-a ars el insusi...Nu scriem chiar d' aia ci pentru a lasa eternitatii vapaia ce nu poate fi stinsa de neputintele si invidiile cotidiene.
...Stinsa totusi mult prea adesea.
Un alt autor contemporan spunea ca a inceput sa scrie cu alta pofta atunci cand noua generatie de critici a inceput sa-i maguleasca opera. Care va sa zica nu e de ajuns sa simti ca nu poti altfel, ca scriitura iti e adevaratul destin, mai trebuie sa fii si confirmat de altii, daca s-ar putea de specialistii in domeniu. Oare am fi avut un Eminescu daca n-am fi avut un Maiorescu?
Dar pe de alta parte oare am fi avut un Preda daca n-am fi avut un Crainic?
Saturday, 12 February 2011
Amintiri anulate
Inflorescenta vesperala a iubirilor neimpartasite. Gustul geometric al iasomiei si al cenusii. Romantism desablonat.
Subscribe to:
Posts (Atom)