Serban Tomsa, cel din urma strajer al bibliotecilor, revine in forta in peisajul literar romanesc daruindu-ne 'Ghetarul', roman inedit, imbinand realismul magic cu absurdul in inconfundabilul stil tomscian cu care autorul ne-a incantat deja in 'Biblioteca lui Noe' si 'Maimute in haremul noptii'.
Nu ma voi opri aici asupra valorii estetice a romanului, intucat au facut-o deja nume sonore ale criticii literare/literaturii, ci asupra laturii terapeutice a acestuia. 'Ghetarul' este un travaliul curativ caruia Tom i se supune cand sfios, cand cutezator si la capatul caruia paseste fericit. Asa cum in basme eroii depasesc obstacole insurmontabile si traiesc fericiti pana la adanci batraneti si poate ca or mai trai si astazi.
Tom nu este un privilegiat al sortii. El a invatat de foarte timpuriu de la maica-sa ca e firesc sa fii rejectat si de la taica-sau ca e firesc sa te ratezi; iar lectiile invatate de timpuriu nu se uita, ele se introiecteaza, izvorand autoprofetii materializate in scenarii de viata unde invatatura se aplica meticulos.
V., Gonzales, doctorii fara inima sunt prilejuri care ii redeschid adanc ranile lui Tom. Emilia si Samuraiul sunt ocazii care le cicatrizeaza. Iar Tom penduleaza o buna bucata de vreme intre neputinta de a-i infrunta pe primii si despartirile nedrepte de ceilalti. Intre timp, rataceste in relatii neutre care macar ii mangaie spiritul - personajele interesante de la poalele ghetarului.
Scena din final apare intr-un registru psihic total diferit de restul romanului iar faptul ca se iveste parca de nicaieri ma duce cu gandul ca ranile inca supureaza in realitate. Tom, ascunzandu-si cu sfiala durerea, pare ca ne sopteste ca vindecarea nu poate avea loc decat in plan imaginativ. Oare e Tom constient cate Emilii si cati Samurai inca nu a cunoscut?
Saturday, 18 December 2010
Thursday, 9 December 2010
Umbre in balanta
Crampeie de moralitate atipite in spectrul reversului propriu. Anesteziati uitarilor de circumstanta. Hotar in cumpana.
Sunday, 5 December 2010
Regret sterp
Mireasma departarilor neintamplate isi sadeste taina peste incrancenarea atavica a orgoliilor ingenunchiate. Ecouri ale destinelor decadente se mai aud din adancul stramb al genunilor. Scantei inghetate.
Saturday, 4 December 2010
Portativ androgin
Diminetile isi clocesc ambitiile vesperale in urnele glaciale ale fiintarii intru reeditarea istoriei pasarii Phoenix. Revelatia carpita a intermezzo-urilor insomniace. Avaritie izbavitoare.
Sunday, 28 November 2010
'Nimic nu este nou sub soare'
...Doar amaraciunea se amplifica peste timp...Oare de ce mi se pare ca 'Metamorfoza' lui Kafka aduce atat de mult cu 'Nasul' lui Gogol?! Si totusi cum se face ca 'Metamorfoza', atat de tragica in profunzimea ei, isi are radacinile in profunzimea de natura satirica a 'Nasul'-ui? Oare pe parcursul a cateva generatii lumea a uitat ce inseamna bucuria? Ori a uitat sa traiasca frumos si sa faca haz de necaz?
Thursday, 25 November 2010
Hotar launtric
Clepsidra sfasiata peste precaritatea ireversibilitatilor florale. Onirism cadaveric insinuandu-se in noptile cu aroma de cenusa vulcanica. Desantare mitica.
Sunday, 21 November 2010
Autenticitate
Ce dor covarsitor iti este de cel care ai fi putut sa fii...Ce parjolitoare nevoie are copilasul din tine sa stie ca intr-o zi... Daruieste-i intreaga grija de care are nevoie...
Subscribe to:
Posts (Atom)