1. Blanescu si Militaru se intorceau din misiune. Aldulescu ii vazu de la distanta cum se apropiau de clopotnita satului. Blanescu era inalt, zvelt si pletos. Militaru avea trasaturi dure, era musculos si parea nascut din praselele unui tun. Ce il frapa pe Aldulescu de cum ii vazu erau ochii de un albastru metalic ai lui Blanescu. "Poate si-o fi pus lentile de contact" gandi cu voce tare fara sa poata intelege de ce un ins cu cei mai catifelati ochi caprui din lume isi strapunge naturaletea.
2. Blanescu si Militaru se intorceau din misiune. Vrabiuta ii urmarea din scorbura delicat netezita de vanturile blanzi ale primaverii. Cand vazu ca nu aveau pustile cu ei, isi scoase puisorii pentru o noua lectie de zbor.
3. Blanescu si Militaru se intorceau din misiune. Corzile unui pian dezacordat le indulcea putin oboseala acumulata peste ultimile saptamani. "Halucinatiile auditive sunt ceva mai prietenesti decat cele vizuale la unii pacientii suferind de stress post-traumatic" le spuse profesorul Petculescu studentilor. "In acest caz avem de-a face cu pierderea celui mai apropiat tovaras de lupta", continua lectorul.
4. Blanescu si Militaru se intorceau din misiune. Violla isi imbratisa plangand iubitul, intrebandu-se intr-una daca nu cumva un alt vis ii mangaie ploapele. Odetta nu se bucura, nu era nici trista, de fapt plecase de mult din viata grenadierului.
5. Blanescu si Militaru se intorceau din misiune. Blanescu era poet iar Militaru romancier. Fusesera sa infrumuseteze lumea cu sufletele incendiate in jarul creatiei dar inundatiile ii blocasera intr-un catun in munti.
